Îngrășământ Folur

Folur este un îngrăşământ lichid pe bază de azot sub formă ureică, cu un conţinut foarte scăzut de biuret.

Avantaje:

• Nu are în compoziţie biuret (<0,05%) şi nici azot amoniacal
• Nu este fitotoxic pentru culturi, nu arde frunzele
• Timp de asimilare 24 ore
• Poate fi utilizat şi ca adjuvant. În acest caz rolul său este acela de a potenţa acţiunea produselor pentru protecţia plantelor
• Indicator colorimetric al pH-ului: soluţia îşi schimbă culoarea când iese din intervalul optim de pH

Îmbunătăţeşte calitatea recoltei:

• Stimulează dezvoltarea vegetativă la ieşirea din iarnă;
• Accelerează procesele de formare şi acumulare a glutenului şi proteinelor în bob;
• Îmbunătăţeşte efectul pesticidelor utilizate;
• Eficient la culturile horticole, translocarea este foarte bună;

Acțiune

Produsul este absorbit rapid de către plante. Coeficientul de utilizare al azotului din compoziţia sa este de aproximativ trei ori mai mare decât cel corespunzător unui îngrăşământ clasic, aplicat la sol. Folur se prezintă sub forma unei soluţii tamponate cu pH acid.

Fertilizare foliară

Doză recomandată și momentul aplicării:

Porumb:

Doza: 10–20 l/ha -1-2 aplicări din momentul în care atinge stadiul de 6 frunze.

Cereale: 

Doza : 10–20 l/ha -5-10 l/ha în primăvară, după pornirea vegetaţiei.

Doza :15–25 l/ha- 10-15 l/ha la apariţia frunzei stindard sau după înflorire pentru a creşte conţinutul de proteină şi a spori eficacitatea fungicidelor.

Sfeclă de zahăr: 

Doza : 10–20 l/ha -Între stadiul în care planta are 4–6 frunze şi cel de încheiere a rândurilor. Nu aplicaţi după ce se încheie rândurile.

Pomi fructiferi: 

Doza : 10–20 l/ha -Mai multe aplicări faziale – de la începutul perioadei de creştere până la 2-3 săptămâni înainte de recoltare, fără a se depăşi cantitatea de 50 l/ha.

Viță de vie: 

Doza : 5–10 l/ha -Înainte de înflorire şi în timpul dezvoltării fructelor

Doza : 20 l/ha -Pentru soiurile de struguri aromaţi trebuie aplicat de 2–3 ori – de la pârgă până cu 2 săptămâni înainte de recoltare pentru a potenţa aroma.

Cartof:

Doza : 10–20 l/ha -Când plantele ajung la 15 cm.

Legume:

Doza : 10–20 l/ha -3–4 aplicări – împărţite de-a lungul perioadei de vegetaţie a plantelor începând cu stadiul de 4–6 frunze.

Doza : 5–10 l/ha -La tomate, ardei şi curcubitacee, în timpul perioadei de creştere a fructului.

Aplicarea fracţionată a azotului

Azotul este absorbit de către plante pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, cu intensităţi diferite, în funcţie de fenofază. În prima parte a perioadei de creştere, plantele folosesc cantităţi mici de azot. În perioada de maximă creştere, de formare a organelor vegetative, sunt absorbite cele mai mari cantităţi de azot.

Porumbul este o plantă mare consumatoare de azot, care absoarbe cea mai mare parte a azotului în prima parte a perioadei de vegetaţie, atingând maximum la formarea paniculelor şi la mătăsire. Porumbul trebuie să aibă o aprovizionare bună cu azot şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie, pentru a mări conţinutul de proteină al seminţelor.

La sfecla de zahăr şi la cartof necesarul maxim de azot este în perioada de dezvoltare a rădăcinilor şi frunzelor, respectiv de dezvoltare a tuberculilor. Administrarea azotului în perioada de acumulare a zahărului la sfecla de zahăr determină micşorarea conţinutului de zaharoză, influenţând extracţia zahărului din rădăcini.

Pierderile de azot din sol

În general, plantele folosesc numai o parte (40-75%) a azotului administrat prin îngrăşăminte.
O cantitate însemnată se pierde prin volatilizarea amoniacului, prin levigarea nitraţilor sau prin îndepărtarea cu recoltele. Volatilizarea azotului amoniacal se produce mai intens pe solurile calcaroase. Cantităţi importante de azot, între 30 şi 300 kg N/ha sunt îndepărtate anual odată cu recoltele, în principal, la cereale, plante tehnice (cartofi, sfeclă de zahăr, soia) şi leguminoase (lucernă, trifoi).

Aplicarea foliară

Aplicarea foliară duce la creşterea coeficientului de utilizare a azotului şi la scăderea cantităţii de azot levigat.